copilăros (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COPILĂRÓS, -OÁSĂ, copilăroși, -oase, adj. 1. (Despre oameni) Ca un copil
1;
p. ext. zburdalnic, zvăpăiat, neastâmpărat.
2. Copilăresc, ca pentru copii
1. –
Copil1 +
suf. -ăros.copilăros (Dicționaru limbii românești, 1939)copilărós, -oásă adj. Pueril, naiv:
om copilăros.copilăros (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)copilărós adj. m.,
pl. copilăróși; f. copilăroásă, pl. copilăroásecopilăros (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)copilăros a. copilăresc (cu o nuanță peiorativă):
om copilăros.copilăros (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COPILĂRÓS, -OÁSĂ, copilăroși, -oase, adj. 1. (Despre oameni) Ca un copil
1;
p. ext. zburdalnic, zvăpăiat, neastâmpărat.
2. Copilăresc, ca pentru copii
1. —
Copil1 +
suf. -ăros.