copier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COPIÉR, copiere, s. n. Registru în care se copiază (unele operații contabile). [
Pr.:
-pi-er] – Din
germ. Kopier[buch].
copier (Dicționar de neologisme, 1986)COPIÉR1 s.n. Registru cu foi subțiri în care se copiază diferite scrisori, acte etc. ◊
Creion copier = creion chimic. [Pron.
-pi-er. / < germ.
Kopier(buch)].
copier (Dicționar de neologisme, 1986)COPIÉR2 s.n. (
Tehn.) Element de urmărire prin contact al modelului de frezare în timpul prelucrării. [Pron.
-pi-er. / <
copia].
copier (Marele dicționar de neologisme, 2000)COPIÉR s. n. registru cu foi subțiri în care se copiază diferite scrisori, acte etc. ♦ creion ~ = creion chimic. (< germ.
Kopier/buch)
copier (Dicționaru limbii românești, 1939)*copiér n., pl.
e (d.
copie). Registru care conține copiile.
copier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)copiér (-pi-er) s. n.,
pl. copiérecopier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COPIÉR, copiere, s. n. Registru în care se copiază (unele operații contabile). [
Pr.: -
pi-er] — Din
germ. Kopier[buch].