copilandru - explicat in DEX

copilandru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COPILÁNDRU, copilandri, s. m. Băiat în perioada de trecere de la copilărie la adolescență. – Copil¹ + suf. -andru.

copilandru (Dicționaru limbii românești, 1939)
copilándru m.. (d. copil). Fam. Copil maĭ mare, băĭetan aproape flăcăŭ.

copilandru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
copilándru s. m., art. copilándrul; pl. copilándri, art. copilándrii

copilandru (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
copilandru m. copil mare (până la 20 de ani).

copilandru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COPILÁNDRU, copilandri, s. m. Băiat în perioada de trecere de la copilărie la adolescență. — Copil¹ + suf. -andru.