copilăresc - explicat in DEX

copilăresc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
COPILĂRÉSC, -EÁSCĂ, copilărești, adj. 1. Al copilului¹, specific sau propriu copilului¹; privitor la copil¹. 2. Fig. (Despre manifestări ale omului) Lipsit de maturitate, nechibzuit, naiv. – Copil¹ + suf. -ăresc.

copilăresc (Dicționaru limbii românești, 1939)
1) copilărésc, -eáscă adj. (d. copil). De copil, infantil: jocurĭ copilăreștĭ. Fig. Naiv, pueril: încercărĭ copilăreștĭ.

copilăresc (Dicționaru limbii românești, 1939)
2) copilărésc v. intr. (d. copil). Îs copil, petrec copilăria: am copilărit împreună cu el. V. tineresc 2.

copilăresc (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
copilărésc adj. m., f. copilăreáscă; pl. m. și f. copilăréști

copilăresc (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
copilăresc a. de firea copiilor, ce ține de copilărie: joc copilăresc.

copilăresc (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
COPILĂRÉSC, -EÁSCĂ, copilărești, adj. 1. Al copilului¹, specific sau propriu copilului¹; privitor la copil¹. 2. Fig. (Despre manifestări ale omului) Lipsit de maturitate, nechibzuit, naiv. — Copil¹ + suf. -ăresc.