copilărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COPILĂRÍE, copilării, s. f. 1. Perioadă a vieții omenești de la naștere până la adolescență; timpul când este cineva copil
1. ♦
Fig. Început.
2. Faptă, purtare, vorbe, apucături de copil
1; naivitate. –
Copil1 +
suf. -ărie.copilărie (Dicționaru limbii românești, 1939)copilăríe f. Starea de copil.
Fig. Naivitate, puerilitate, prostiĭ copilăreștĭ:
nu umbla cu copilăriĭ! Nu te maĭ ține de copilăriĭ!copilărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)copilăríe s. f.,
art. copilăría, g.-d. art. copilăríei; pl. copilăríi, art. copilăríilecopilărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)copilărie f.
1. vârsta omului dela naștere cam până la 12 ani;
2. fig. început:
copilăria artei; 3. pl. vorbe sau apucături de copii.
copilărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COPILĂRÍE, copilării, s. f. 1. Perioadă a vieții omenești de la naștere până la adolescență; timpul cât cineva este copil
1. ♦
Fig. Început.
2. Faptă, purtare, vorbă, apucături de copil
1; naivitate. —
Copil1 +
suf. -ărie.