copaie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COPÁIE, copăi, s. f. (
Reg.)
1. Albie (
1).
2. Ladă în care curge făina la moară. [
Pr.:
-pa-ie] – Din
bg.,
scr. kopanja.copaie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)copáie (copắi), s. f. – Albie, troacă dintr-o singură bucată, făcută dintr-o jumătate de trunchi de copac scobit, ca o luntre. Are folosiri multiple, ca albie de spălat, covată de frămîntat, lighean sau leagăn, astfel încît ajunge echivalent al acestor cuvinte. –
Mr. cupane, megl. cupană. Sl. (
bg. kopanja, sl. kòpanja), din
sl. kopati, kopajo „a goli” (Cihac, II, 72; Conev 64; DAR),
cf. a scobi. Aceleiași rădăcini
sl. îi aparțin
copăi, vb. (a săpa; a prăși),
cf. sb. kópati „a săpa”;
copancă, s. f. (
Maram., groapă făcută de căderea unui copac), din
rut. kopanka „groapă”;
copeneață, s. f. (cutie; piuliță de pisat), dintr-un cuvînt
sl. neindentificat.
copaie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)copáie (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. copắii; pl. copắicopaie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)copaie f.
1. albie mică în care se ține mălaiu și se frământă pâinea;
2. lada în care curge făina morii. [Slav; KOPANĬA].
copaie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COPÁIE, copăi, s. f. (
Reg.)
1. Albie (1).
2. Ladă în care curge făina la moară. [
Pr.:
-pa-ie] — Din
bg.,
sb. kopanja.copaĭe (Dicționaru limbii românești, 1939)copaĭe f., pl.
ăĭ (nsl.
kopánja, id., d.
kopáti, a săpa, a scobi. V.
copcă 2. Bern. 1, 563).
Vest. Albie, covată.