coordonat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COORDONÁT, -Ă, coordonați, -te, adj.,
s. f. I. Adj. 1. Pus de acord (cu celelalte părți sau în toate părțile sale); armonizat, orânduit.
2. (
Lingv.; în sintagma)
Propoziție coordonată (și substantivat,
f.) = propoziție care stă în raport de coordonare cu alta.
II. S. f. 1. (
Mat.) Fiecare dintre elementele (numere, distanțe, unghiuri etc.) care caracterizează poziția unui punct în raport cu un sistem de referință.
2. (
Geogr.) Sistem de cercuri imaginare (meridiane și paralele) trasate pe suprafața globului pământesc, cu ajutorul cărora se determină poziția unui punct de pe glob.
3. (
Astron.) Sistem de numere care pot fi concretizate prin linii și care servesc la determinarea poziției unui astru. ♦ (La
pl.; în sintagma)
Coordonate ecliptice = latitudinea și longitudinea aștrilor pe sfera cerească, raportate la ecliptică.
4. (
Fig.) Dată (
II).
Coordonatele planului de muncă. –
V. coordona.