convențional - explicat in DEX

convențional (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONVENȚIONÁL, -Ă, convenționali, -e, adj. 1. Stabilit, prin convenție, acceptat prin tradiție. 2. Provenit dintr-o convenție învechită sau practicată mecanic (și rupt de realitate); artificial. ♦ (Despre caracter, fire etc.) Lipsit de naturalețe, factice, prefăcut. [Pr.: -ți-o-] – Din fr. conventionnel, lat. conventionalis.

convențional (Dicționar de neologisme, 1986)
CONVENȚIONÁL, -Ă adj. 1. Stabilit prin convenție; acceptat prin tradiție. 2. Artificial, nenatural, factice. [Pron. -ți-o-. / cf. fr. conventionnel, lat. conventionalis].

convențional (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONVENȚIONÁL, -Ă I. adj. 1. stabilit prin convenție. ♦ semn ~ = semn special care reprezintă, pe o hartă sau pe un desen, un lucru din natură. 2. lipsit de naturalețe; artificial, factice; arme ĕ = arme clasice, cunoscute și folosite de mult (spre deosebire de armele recente, nucleare, biologice și chimice). II. s. m. membru al Convenției (4). (< fr. conventionnel, lat. conventionalis)

convențional (Dicționaru limbii românești, 1939)
*convenționál, -ă adj. (fr. conventionnel). Care rezultă din convențiune: moneta [!] are valoare convențională. Despre care s´a convenit și a fost admis: crucea roșie e semnu convețional al ambulanțelor sanitare. S. m. Membru al Convențiuniĭ naționale din Paris (1792-1795), o adunare de revoluționarĭ care l-aŭ asasinat pe Ludovic XVI.

convențional (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
convenționál (-ți-o-) adj. m., pl. convenționáli; f. convenționálă, pl. convenționále

convențional (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
convențional a. ce rezultă dintr’o convențiune: valoare convențională; de convențiune, despre care s’a convenit dinainte: semne de convențiune. ║ m. membrul Conventiunii naționale franceze dela 1792.

convențional (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONVENȚIONÁL, -Ă, convenționali, -e, adj. 1. Stabilit prin convenție, acceptat prin tradiție. 2. Provenit dintr-o convenție învechită sau practicată mecanic (și rupt de realitate); artificial. ♦ (Despre caracter, fire etc.) Lipsit de naturalețe; factice, prefăcut. [Pr.: -ți-o-] — Din fr. conventionnel, lat. conventionalis.