contratură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRATÚRĂ, contrature, s. f. Tură
1 inversă. –
Contra1- +
tură.contratură (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTRATÚRĂ s. f. tură
1 (1) efectuată în contratimp cu altă tură. (< contra
1- + tură)
contratură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTRATÚRĂ, contrature, s. f. Tură
1 inversă. —
Contra1- +
tură.