contravaloare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRAVALOÁRE, contravalori, s. f. Echivalent (mai ales în bani) al unui lucru oarecare; valoare dată în schimbul altei valori. – Din
fr. contre-valeur.contravaloare (Dicționar de neologisme, 1986)CONTRAVALOÁRE s.f. Echivalent (în special bănesc) al unui obiect; valoare dată în schimbul altei valori. [După fr.
contre-valeur].
contravaloare (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTRAVALOÁRE s. f. echivalent (bănesc) al unui obiect; valoare dată în schimbul altei valori. (< fr.
contre-valeur)
contravaloare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!contravaloáre s. f.,
g.-d. art. contravalórii; abr. c/valcontravaloare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTRAVALOÁRE s. f. Echivalent (mai ales în bani) al unui lucru oarecare; valoare dată în schimbul altei valori. — Din
fr. contre-valeur.