contrastiv - explicat in DEX

contrastiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTRASTÍV, -Ă, contrastivi, -e, adj. Care pune în evidență un contrast, care accentuează un contrast; contrastant, opus. – Din engl. contrastive.

contrastiv (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTRASTÍV, -Ă adj. (Rar) Care pune în evidență un contrast; care accentuează un contrast; contrastant. ◊ Gramatică contrastivă = gramatică urmărind descoperirea și explicarea divergențelor dintre două limbi. [Cf. engl. contrastive, fr. contrastif].

contrastiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONTRASTÍV, -Ă adj. care pune în evidență, accentuează un contrast. ♦ (lingv.) analiză ~ ă = metodă care explică fenomenele lingvistice prin analiza diferențelor dintre limbi sau dintre situațiile apărute în aceeași limbă; gramatică ~ă = gramatică bazată pe analiza contrastivă. (< engl. contrastive, fr. contrastif)

contrastiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
contrastív adj. m., pl. contrastívi; f. contrastívă, pl. contrastíve

contrastiv (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTRASTÍV, -Ă, contrastivi, -e, adj. 1. Care pune în evidență un contrast, care accentuează un contrast; contrastant, opus. 2. (Lingv.; în sintagmele) Analiză contrastivă = metodă de cercetare a fenomenelor lingvistice pe baza analizei diferențelor existente între sistemele a două limbi sau între două stadii evolutive ale aceleiași limbi. Gramatică contrastivă = gramatică bazată pe analiza contrastivă. 3. De gramatică contrastivă (1). — Din engl. contrastive.