contrasta (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRASTÁ, contrastéz, vb. I.
Intranz. A fi în opoziție, a constitui un contrast cu ceva sau cu cineva. – Din
fr. contraster.contrasta (Dicționar de neologisme, 1986)CONTRASTÁ vb. I. intr. A fi în contrast cu ceva sau cu cineva, a se deosebi în mod izbitor. [< fr.
contraster, it.
contrastare].
contrasta (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTRASTÁ vb. intr. a fi în contrast cu ceva sau cu cineva. (< fr.
contraster)
contrasta (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contrastá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
contrasteázăcontrastà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)contrastà v.
1. a fi în opozițiune, a face contrast;
2. a produce contraste, în pictură.
contrasta (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTRASTÁ, contrastez, vb. I.
Intranz. A fi în contrast cu ceva sau cu cineva. – Din
fr. contraster.