contrasubiect (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRASUBIÉCT, contrasubiecte, s. n. Melodie care apare concomitent cu subiectul unei fugi sau al altor lucrări polifonice. –
Cf. fr. contre-sujet.contrasubiect (Dicționar de neologisme, 1986)CONTRASUBIÉCT s.n. (
Muz.) Melodie care apare concomitent cu subiectul unei fugi sau al altor lucrări polifonice. [Pron.
-biect, pl.
-te. / după fr.
contre-sujet].
contrasubiect (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTRASUBIÉCT s. n. melodic care apare concomitent cu subiectul unei fugi sau al altor lucrări polifonice. (după fr.
contre-sujet)
contrasubiect (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!contrasubiéct (-biect) s. n.,
pl. contrasubiéctecontrasubiect (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTRASUBIÉCT, contrasubiecte, s. n. Melodie care apare concomitent cu subiectul unei fugi sau al altor lucrări polifonice. —
Cf. fr. contre-sujet.