contrast - explicat in DEX

contrast (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTRÁST, contraste, s. n. 1. Opoziție puternică între două sau mai multe lucruri, stări, acțiuni etc. 2. Diferența dintre înnegrirea maximă și cea minimă a unei imagini fotografice. ◊ Contrastul imaginii = mărime caracteristică pentru variația strălucirii locale în cuprinsul unei imagini de pe ecranul tubului cinescop, în televiziune. – Din fr. contraste.

contrast (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTRÁST s.n. 1. Opoziție, deosebire izbitoare între două sau mai multe lucruri, situații, calități etc. ♦ Diferența dintre densitățile extreme ale unei imagini fotografice. ♦ Efect artistic obținut de un scriitor, de un pictor etc. prin opoziția ritmului, a ideilor, a culorilor etc. 2. (Lit.) Gen de poezie lirică medievală în care este folosit efectul artistic al opozițiilor de ritm, de idei etc. [Pl. -te, var. (2) contrasto s.n. / < fr. contraste, cf. it. contrasto].

contrast (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONTRÁST s. n. 1. deosebire izbitoare între două sau mai multe lucruri, stări, acțiuni etc. 2. diferență între densitățile extreme ale unei imagini fotografice. ◊ efect artistic obținut de un scriitor, pictor etc. prin opoziția ritmului, a ideilor, culorilor. 3. gen de poezie lirică medievală în care era folosit efectul artistic al opozițiilor de ritm, de idei etc. (< fr. contraste)

contrast (Dicționaru limbii românești, 1939)
*contrást n., pl. e (fr. contraste, d. it. contrasto). Opozițiune de sentimente, de efecte care se ivesc împreună: contrastu a doŭă caractere, contrastu umbreĭ și a luminiĭ într´un tabloŭ.

contrast (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
contrást s. n., pl. contráste

contrast (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
contrast n. 1. opozițiune între două sau mai multe lucruri dintre cari unul face să reiasă pe celalt: contrastul caracterelor; 2. efect produs de un artist sau scriitor prin mijlocul opozițiunilor.

contrast (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTRÁST, contraste, s. n. 1. Opoziție puternică între două sau mai multe lucruri, stări, acțiuni etc. 2. Diferența dintre înnegrirea maximă și cea minimă a unei imagini fotografice. ◊ Contrastul imaginii = mărime caracteristică pentru variația strălucirii locale în cuprinsul unei imagini de pe ecranul tubului cinescop, în televiziune. — Din fr. contraste.