contraserviciu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRASERVÍCIU, contraservicii, s. n. 1. Serviciu făcut în schimbul altui serviciu.
2. (Rar) Deserviciu. –
Contra1- +
serviciu.contraserviciu (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTRASERVÍCIU s. n. 1. serviciu (4) în schimbul altui serviciu. 2. deserviciu. (< contra
1- + serviciu)
contraserviciu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*contraservíciu [
ciu pron. cyu]
s. n.,
art. contraservíciul; pl. contraservícii, art. contraservíciile (-ci-i-)contraserviciu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTRASERVÍCIU, contraservicii, s. n. 1. Serviciu făcut în schimbul altui serviciu.
2. (Rar) Deserviciu. —
Contra1- +
serviciu.