contrasemnătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRASEMNĂTÚRĂ, contrasemnături, s. f. Semnătura pusă pe un act după semnătura organului ierarhic superior. –
Contra1 +
semnătură (după
fr. contreseing).
Cf. germ. Kontrasignatur.