contrasemnatar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRASEMNATÁR, -Ă, contrasemnatari, -e, s. m. și
f. Persoană care contrasemnează. –
Contra1- +
semnatar (după
fr. contresignataire).contrasemnatar (Dicționar de neologisme, 1986)CONTRASEMNATÁR, -Ă s.m. și f. Cel care contrasemnează. [<
contrasemna, după fr.
contresignataire].
contrasemnatar (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTRASEMNATÁR, -Ă s. m. f. cel care contrasemnează. (după fr.
contresignataire)
contrasemnatar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTRASEMNATÁR, -Ă, contrasemnatari, -e, s. m. și
f. Persoană care contrasemnează. —
Contra1- + semnatar (după
fr. contresignataire).