contrasens (Dicționar de neologisme, 1986)CONTRASÉNS s.n. Sens opus celui normal. [< fr.
contresens].
contrasens (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTRASÉNS s. n. sens opus. (< fr.
contrasens)
contrasens (Dicționaru limbii românești, 1939)*contraséns n. (fr.
contresens).
Rar. Sens contrar celuĭ natural, direcțiunea opusă:
contrasensu uneĭ stofe (
răspăr). Falsă interpretare a unuĭ text. Lucru opus logiciĭ, rațiuniĭ:
purtarea luĭ e un contrasens. V.
nonsens.contrasens (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*contraséns s. n.contrasens (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTRASÉNS s. n. 1. Sens opus celui obișnuit (sau celui normal).
2. Lucru lipsit de sens. — Din
fr. contresens.