contrasemnătură - explicat in DEX

contrasemnătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTRASEMNĂTÚRĂ, contrasemnături, s. f. Semnătura pusă pe un act după semnătura organului ierarhic superior. – Contra¹ + semnătură (după fr. contreseing). Cf. germ. Kontrasignatur.

contrasemnătură (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTRASEMNĂTÚRĂ s.f. Semnătură a unui funcționar subaltern pusă pe un act alături de semnătura celui de la care emană actul. [După fr. contreseing].

contrasemnătură (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONTRASEMNĂTÚRĂ s. f. semnătură a unui funcționar subaltern pusă pe un act alături de semnătura celui de la care emană. (după germ. Kontrasignatur)

contrasemnătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
contrasemnătúră s. f., g.-d. art. contrasemnătúrii; pl. contrasemnătúri

contrasemnătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
contrasemnătură f. semnătura celui ce contrasemnează.

contrasemnătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTRASEMNĂTÚRĂ, contrasemnături, s. f. Semnătură pusă pe un act după semnătura organului ierarhic superior. — Contra¹ + semnătură (după fr. contreseing). Cf. germ. Kontrasignatur.