contralovitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRALOVITÚRĂ, contralovituri, s. f. Ripostă ofensivă în timpul apărării, executată de forțe militare importante, cu scopul nimicirii inamicului și al restabilirii apărării. –
Contra1- + lovitură (după
fr. contrecoup).