contralto (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRÁLTO, s. n. invar. Voce feminină cu registrul cel mai grav și a cărei întindere cuprinde aproximativ două octave. – Din
it. contralto.contralto (Dicționar de neologisme, 1986)CONTRÁLTO s.n.invar. Voce feminină cu registrul cel mai grav. [< it.
contralto].
contralto (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTRÁLTO s. n. inv. voce feminină cu registrul cel mai grav. (< it.
contralto)
contralto (Dicționaru limbii românești, 1939)*contrálto n. (cuv. it.).
Muz. Cea maĭ joasă voce de femeĭe saŭ de copil (între tenor și sopran), numită și
alto.contralto (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!contrálto (voce)
(con-tral-) s. n.contralto (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)contralto m. cea mai gravă dintre vocile femeiești.
contralto (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTRÁLTO s. n. Voce feminină cu registrul cel mai grav și a cărei întindere cuprinde aproximativ două octave. — Din
it. contralto.