contramaistru - explicat in DEX

contramaistru (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTRAMÁISTRU, contramaiștri, s. m. 1. Muncitor calificat care supraveghează și dirijează un sector dintr-o întreprindere industrială. 2. (În vechea organizare a armatei) Grad în corpul subofițerilor de marină; persoană care avea acest grad. – Contra¹- + maistru (după fr. contremaître).

contramaistru (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTRAMÁISTRU s.m. 1. Șef de atelier, muncitor șef de sector într-o întreprindere industrială. 2. (În trecut) Grad de subofițer în marină; persoană care avea acest grad. [Var. contramaestru s.m. / după fr. contre-maître].

contramaistru (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONTRAMÁISTRU s. m. 1. șef de atelier, muncitor șef de sector într-o întreprindere industrială. 2. (în trecut) grad de subofițer în marină. (după fr. contremaître)

contramaistru (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
contramáistru (înv.) (-mais-) s. m., art. contramáistrul; pl. contramáiștri, art. contramáiștrii

contramaistru (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTRAMÁISTRU, contramaiștri, s. m. 1. Muncitor calificat care supraveghează și dirijează un sector dintr-o întreprindere industrială. 2. (În vechea organizare a armatei) Grad în corpul subofițerilor de marină; persoană care avea acest grad. — Contra¹- + maistru (după fr. contremaître).