contrabandă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRABÁNDĂ, contrabande, s. f. Trecere clandestină peste graniță a unor mărfuri interzise sau sustrase de la plata taxelor vamale;
p. ext. marfă adusă sau sustrasă în acest mod. ◊
Loc. adj. De contrabandă = (despre mărfuri) trecut sau destinat a fi trecut peste graniță în mod clandestin;
fig. rezultat prin înșelătorie, fără valoare, fals. ◊
Loc. adv. Prin contrabandă = în mod ilegal, clandestin, pe ascuns. – Din
fr. contrebande.