contrabandist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRABANDÍST, -Ă, contrabandiști, -ste, s. m. și
f. Persoană care face contrabandă. –
Contrabandă +
suf. -ist.contrabandist (Dicționar de neologisme, 1986)CONTRABANDÍST, -Ă s.m. și f. Cel care se ocupă cu contrabanda. [Cf. sp.
contrabandista].
contrabandist (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTRABANDÍST, -Ă s. m. f. cel care face contrabandă. (< sp.
contrabandista)
contrabandist (Dicționaru limbii românești, 1939)*contrabandíst, -ă s. (d.
contrabandă; fr.
contrebandier, sp.
contrabandista. Cp. cu
bandit). Care face contrabandă. – Vulg.
contrabangiŭ, -gĭoaĭcă. V.
braconier.contrabandist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contrabandíst s. m.,
pl. contrabandíșticontrabandist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)contrabandist m. cel ce face contrabandă.
contrabandist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTRABANDÍST, -Ă, contrabandiști, -ste, s. m. și
f. Persoană care face contrabandă. —
Contrabandă +
suf. -ist.