contrabalansa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRABALANSÁ, contrabalansez, vb. I.
Tranz. A aduce în stare de echilibru; a cumpăni. ♦
Fig. A anula sau a compensa efectul unei acțiuni prin altă acțiune. – Din
fr. contrebalancer.contrabalansa (Dicționar de neologisme, 1986)CONTRABALANSÁ vb. I. tr. A aduce, a pune în echilibru, a cumpăni. ♦ (
Fig.) A anula efectul unei acțiuni prin altă acțiune. [După fr.
contrebalancer].
contrabalansa (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONTRABALANSÁ vb. tr. 1. a aduce, a pune în echilibru, a cumpăni. 2. (fig.) a anula efectul unei acțiuni prin alta. (< fr.
contrebalancer)
contrabalansa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contrabalansá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
contrabalanseázăcontrabalansa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTRABALANSÁ, contrabalansez, vb. I.
Tranz. A aduce în stare de echilibru; a cumpăni. ♦
Fig. A anula sau a compensa efectul unei acțiuni prin altă acțiune. — Din
fr. contrebalancer.