contrabalansare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONTRABALANSÁRE, contrabalansări, s. f. Acțiunea de
a contrabalansa; egalare, cumpănire, echilibrare. –
V. contrabalansa.contrabalansare (Dicționar de neologisme, 1986)CONTRABALANSÁRE s.f. Acțiunea de a contrabalansa; egalare, cumpănire, echilibrare. [<
contrabalansa].
contrabalansare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)contrabalansáre s. f.,
g.-d. art. contrabalansắrii; pl. contrabalansắricontrabalansare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONTRABALANSÁRE, contrabalansări, s. f. Acțiunea de
a contrabalansa; egalare, cumpănire, echilibrare. —
V. contrabalansa.