contrabandă - explicat in DEX

contrabandă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTRABÁNDĂ, contrabande, s. f. Trecere clandestină peste graniță a unor mărfuri interzise sau sustrase de la plata taxelor vamale; p. ext. marfă adusă sau sustrasă în acest mod. ◊ Loc. adj. De contrabandă = (despre mărfuri) trecut sau destinat a fi trecut peste graniță în mod clandestin; fig. rezultat prin înșelătorie, fără valoare, fals. ◊ Loc. adv. Prin contrabandă = în mod ilegal, clandestin, pe ascuns. – Din fr. contrebande.

contrabandă (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTRABÁNDĂ s.f. Trecerea clandestină peste graniță a unor mărfuri, a unor valori ori a altor obiecte prohibite sau sustrase de la plata taxelor vamale; (p. ext.) marfă astfel transportată. ◊ De contrabandă = trecut sau care urmează a fi trecut peste graniță în mod clandestin; (fig.) rezultat dintr-un fals fără valoare; prin contrabandă = pe ascuns. [Cf. engl. contraband, it. contrabbando, fr. contrebande].

contrabandă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONTRABANDĂ s. f. trecere clandestină peste graniță a unor obiecte, mărfuri sau valori prohibite ori sustrase de la plata taxelor vamale; (p. ext.) marfa transportată. ♦ prin ~ = pe ascuns. (< fr. contrebande)

contrabandă (Dicționaru limbii românești, 1939)
*contrabándă f., pl. e (fr. contrebande, d. it. contrabbando, d. bando, decret, ordin, lege). Introducere de marfă pe furiș p. a nu plăti vamă: a face contrabandă. Marfă introdusă pe furiș p. a nu plăti vamă: o contrabandă bogată. De contrabandă, introdus pin [!] contrabandă: tutun de contrabandă. Fig. Fam. Fals: un conté de contrabandă. – Vulg. cotrobond, -bont și -bonț n., pl. urĭ și -boanță f., pl. e. Ca adj. -bond: tutun cotrobond. V. cacealma.

contrabandă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
contrabándă s. f., g.-d. art. contrabándei; pl. contrabánde

contrabandă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
contrabandă f. fapta de a introduce pe furiș într’o țară mărfuri, oprite sau supuse vămei.

contrabandă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTRABÁNDĂ, contrabande, s. f. Trecere clandestină peste graniță a unor mărfuri interzise sau sustrase de la plata taxelor vamale; p. ext. marfă adusă sau sustrasă în acest mod. ◊ Loc. adj. De contrabandă = (despre mărfuri) trecut sau destinat a fi trecut peste graniță în mod clandestin; fig. rezultat prin înșelătorie, fără valoare, fals. ◊ Loc. adv. Prin contrabandă = în mod ilegal, clandestin, pe ascuns. Din fr. contrebande.