contraatac - explicat in DEX

contraatac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONTRAATÁC, contraatacuri, s. n. Ripostă ofensivă desfășurată de o unitate militară aflată în apărare, cu scopul de a respinge un atac al inamicului pătruns în dispozitivul ei și de a restabili pozițiile inițiale. ♦ (Sport) Ripostă. [Pr.: -tra-a-] – Din fr. contre-attaque.

contraatac (Dicționar de neologisme, 1986)
CONTRAATÁC s.n. Atac executat de forțe care se găsesc în apărare pentru a respinge inamicul pătruns în dispozitivul lor și pentru a restabili pozițiile inițiale. ♦ (Sport) Ripostă. [După fr. contre-attaque].

contraatac (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONTRAATÁC s. n. atac executat de forțe în apărare pentru a respinge inamicul pătruns în dispozitivul lor și pentru a restabili pozițiile. ◊ (sport) atac imediat, ca răspuns la un atac al adversarului; contraripostă. (< fr. contre-attaque)

contraatac (Dicționaru limbii românești, 1939)
*contraatác n., pl. urĭ (fr. contre-attaque). Atac îndreptat contra altuĭ atac (de ex., trecerea de la defensivă la ofensivă).

contraatac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
contraatác s. n., pl. contraatácuri

contraatac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONTRAATÁC, contraatacuri, s. n. Ripostă ofensivă desfășurată de o unitate militară aflată în apărare, cu scopul de a respinge un atac al inamicului pătruns în dispozitivul ei și de a restabili pozițiile inițiale. ♦ (Sport) Ripostă promptă, ca răspuns la atacul adversarului. — Din fr. contre-attaque.