construi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONSTRUÍ, construiesc, vb. IV.
Tranz. 1. A forma un întreg (o clădire, o mașină etc.) legând în mod trainic și în ordinea cerută părțile lui componente după un plan prestabilit; a realiza o construcție de proporții vaste, care necesită lucrări numeroase, variate și complexe.
2. A desena o figură geometrică.
3. (
Lingv.) A așeza cuvintele în frază ținând seama de regulile gramaticale sau de efectul stilistic urmărit. ♦
Refl. (despre părțile de vorbire) A se folosi în anumite construcții gramaticale. – Din
fr. construire, lat. construere.construi (Dicționar de neologisme, 1986)CONSTRUÍ vb. IV. tr. 1. A face, a ridica o clădire, un edificiu etc. ♦ (
Fig.) A alcătui, a clădi.
2. A desena, a trasa o figură geometrică.
3. A așeza cuvintele într-o frază conform regulilor gramaticale sau ținând cont de efectul stilistic urmărit. ♦
refl. (
Despre cuvinte) A se folosi în anumite construcții gramaticale. [< fr.
construire, cf. lat.
construere, rus.
construirovati].
construi (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONSTRUÍ vb. I. tr. 1. a face, a ridica o clădire, un edificiu, o mașină etc. ◊ (fig.) a alcătui, a organiza; a dispune, a combina. 2. a desena, a trasa o figură geometrică. 3. (lingv.) a realiza o construcție (4). II. (refl. despre cuvinte) a se folosi de anumite construcții gramaticale. (< fr.
construire, lat.
construere)
construi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)construí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. construiésc, imperf. 3
sg. construiá; conj. prez. 3
să construiáscăconstrui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONSTRUÍ, construiesc, vb. IV.
Tranz. 1. A realiza, pe baza unui proiect, printr-un ansamblu de operații de prelucrare și asamblare, un sistem tehnic complex.
2. A desena o figură geometrică.
3. (
Lingv.) A așeza cuvintele în frază ținând seama de regulile gramaticale sau de efectul stilistic urmărit. ♦
Refl. (Despre părțile de vorbire) A se folosi în anumite construcții gramaticale. — Din
fr. construire, lat. construere.construì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)construì v.
1. a forma un tot din diferite părți:
construiesc o mașină; 2. a dura o casă, a zidi;
3. a desena:
a construi un poligon; 4. fig. a dispune părțile:
a construi o teorie; 5. Gram. a așeza vorbele după regulele limbei.