constrictor - explicat in DEX

constrictor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSTRICTÓR, -OÁRE, constrictori, -oare, adj. Care se restrânge, care se contractă ◊ Mușchi constrictor = mușchi care se contractă și închide orificiile naturale din corpul viețuitoarelor. – Din fr. constricteur.

constrictor (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSTRICTÓR, -OÁRE adj. Care strânge, contractă. ◊ Mușchi constrictor = mușchi care, prin contractare, închide un orificiu. [Cf. fr. constricteur, lat. constrictor].

constrictor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONSTRICTÓR, -OÁRE adj. care strânge, contractă. ♦ mușchi ~ = mușchi care prin contractare închide un orificiu. (< fr. constricteur)

constrictor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*constrictór, -oáre adj. (lat. constrictor, care strînge. V. strict, strictură, strimt). Anat. Se zice despre un mușchĭ care strînge oare-care părțĭ. (Tot așa i se zice și mareluĭ șarpe boa, care ucide prada strîngînd-o și înădușind-o).

constrictor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
constrictór adj. m., pl. constrictóri; f. sg. și pl. constrictoáre

constrictor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSTRICTÓR, -OÁRE, constrictori, -oare, adj. Care se restrânge, care se contractă. ◊ Mușchi constrictor = mușchi care produce constricția. — Din fr. constricteur.