construcție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONSTRÚCȚIE, construcții, s. f. 1. Clădire executată din zidărie, lemn, metal, beton etc., pe baza unui proiect, care servește la adăpostirea oamenilor, animalelor, obiectelor etc.;
spec. casă, edificiu, clădire.
2. Faptul de a construi. ◊
Loc. adj. și adv. În construcție = (aflat) în cursul procesului de construire. ♦ Alcătuire, compunere, structură.
3. (La
pl.) Ramură a economiei naționale care are ca obiect efectuarea de construcții (
1); ramură a tehnicii care se ocupă cu studiul, proiectarea și executarea construcțiilor. ◊
Construcții de mașini = ramură de bază a industriei care produce mașini-unelte, utilaje, mijloace de transport etc.; ramură a științelor care se ocupă cu studiul, proiectarea și construirea instalațiilor, mașinilor etc.
4. (
Lingv.) Grup de cuvinte între care există anumite raporturi sintactice; grup stabil de cuvinte; mod de a grupa cuvintele în propoziții și propozițiile în fraze. – Din
fr. construction, lat. constructio.