construi - explicat in DEX

construi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSTRUÍ, construiesc, vb. IV. Tranz. 1. A forma un întreg (o clădire, o mașină etc.) legând în mod trainic și în ordinea cerută părțile lui componente după un plan prestabilit; a realiza o construcție de proporții vaste, care necesită lucrări numeroase, variate și complexe. 2. A desena o figură geometrică. 3. (Lingv.) A așeza cuvintele în frază ținând seama de regulile gramaticale sau de efectul stilistic urmărit. ♦ Refl. (despre părțile de vorbire) A se folosi în anumite construcții gramaticale. – Din fr. construire, lat. construere.

construi (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSTRUÍ vb. IV. tr. 1. A face, a ridica o clădire, un edificiu etc. ♦ (Fig.) A alcătui, a clădi. 2. A desena, a trasa o figură geometrică. 3. A așeza cuvintele într-o frază conform regulilor gramaticale sau ținând cont de efectul stilistic urmărit. ♦ refl. (Despre cuvinte) A se folosi în anumite construcții gramaticale. [< fr. construire, cf. lat. construere, rus. construirovati].

construi (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONSTRUÍ vb. I. tr. 1. a face, a ridica o clădire, un edificiu, o mașină etc. ◊ (fig.) a alcătui, a organiza; a dispune, a combina. 2. a desena, a trasa o figură geometrică. 3. (lingv.) a realiza o construcție (4). II. (refl. despre cuvinte) a se folosi de anumite construcții gramaticale. (< fr. construire, lat. construere)

construi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
construí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. construiésc, imperf. 3 sg. construiá; conj. prez. 3 să construiáscă

construi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSTRUÍ, construiesc, vb. IV. Tranz. 1. A realiza, pe baza unui proiect, printr-un ansamblu de operații de prelucrare și asamblare, un sistem tehnic complex. 2. A desena o figură geometrică. 3. (Lingv.) A așeza cuvintele în frază ținând seama de regulile gramaticale sau de efectul stilistic urmărit. ♦ Refl. (Despre părțile de vorbire) A se folosi în anumite construcții gramaticale. — Din fr. construire, lat. construere.

construì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
construì v. 1. a forma un tot din diferite părți: construiesc o mașină; 2. a dura o casă, a zidi; 3. a desena: a construi un poligon; 4. fig. a dispune părțile: a construi o teorie; 5. Gram. a așeza vorbele după regulele limbei.