constructivist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONSTRUCTIVÍST, -Ă, constructiviști, -ste, adj.,
s. m. și
f. (Adept) al constructivismului. – Din
fr. constructiviste, germ. Konstruktivist.constructivist (Dicționar de neologisme, 1986)CONSTRUCTIVÍST, -Ă adj. Referitor la constructivism, care aparține constructivismului. //
s.m.și f. Adept al constructivismului. [Cf. fr.
constructiviste, germ.
Konstruktivist].
constructivist (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONSTRUCTIVÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al constructivismului. (< fr.
constructiviste)
constructivist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*constructivíst adj. m.,
s. m.,
pl. constructivíști; adj. f.,
s. f. constructivístă, pl. constructivísteconstructivist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONSTRUCTIVÍST, -Ă, constructiviști, -ste, adj.,
s. m. și
f. (Adept) al constructivismului. — Din
fr. constructiviste, germ. Konstruktivist.