constructor - explicat in DEX

constructor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSTRÚCTOR, -OÁRE, constructori, -oare, s. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană cu pregătirea tehnică necesară care participă la proiectarea sau la executarea unei lucrări de construcție. – Din fr. constructeur, lat. constructor.

constructor (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSTRÚCTOR, -OÁRE s.m. și f. (adesea adj.) Cel care construiește, participant la o construcție. [Cf. fr. constructeur, lat. constructor].

constructor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONSTRÚCTOR, -OÁRE adj., s. m. f. (cel) care construiește. (< fr. constructeur, lat. constructor)

constructor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*constructór, -oáre adj. Care construĭește, maĭ ales edificiĭ: castoriĭ îs animale constructoare. S. m. Clăditor (ziditor) de case, acela care (în schimbu uneĭ plățĭ) îngrijește să ți se facă o casă.

constructor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
constructór¹ adj. m., pl. constructóri; f. sg. și pl. constructoáre

constructor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
constrúctor² s. m., pl. constrúctori

constructor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
constructor m. cel ce construiește, care cunoaște arta de a construi.

constructor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSTRÚCTOR, -OÁRE, constructori, -oare, s. m. și f. (Adesea adjectival) Persoană cu pregătirea tehnică necesară care participă la proiectarea sau la executarea unei lucrări de construcție. — Din fr. constructeur, lat. constructor.