consterna (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONSTERNÁ, consternez, vb. I.
Tranz. A provoca cuiva uimire, nedumerire amestecată cu mâhnire și cu indignare. – Din
fr. consterner, lat. consternare.consterna (Dicționar de neologisme, 1986)CONSTERNÁ vb. I. tr. A provoca cuiva nedumerire și mâhnire; a surprinde, a nedumeri. [< fr.
consterner, cf. lat.
consternare].
consterna (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONSTERNÁ vb. tr. a provoca cuiva nedumerire și mâhnire; a surprinde. (< fr.
consterner, lat.
consternare)
consterna (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)consterná (a ~) vb.,
ind. prez. 3
consterneázăconsterna (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONSTERNÁ, consternez, vb. I.
Tranz. A provoca cuiva uimire, nedumerire amestecată cu mâhnire și cu indignare. — Din
fr. consterner, lat. consternare.consternà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)consternà v. a lovi cu uimire și descurajare.