consternare - explicat in DEX

consternare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSTERNÁRE, consternări, s. f. Faptul de a consterna; uimire, nedumerire amestecată cu mâhnire și cu indignare; surpriză neplăcută, stupoare, consternație. – V. consterna.

consternare (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSTERNÁRE s.f. Încremenire, nedumerire; surpriză neplăcută; consternație. [< consterna].

consternare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
consternáre s. f., g.-d. art. consternắrii; pl. consternắri

consternare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
consternare f. descurajare unită cu uimire și cauzată de o mare nenorocire.

consternare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSTERNÁRE, consternări, s. f. Faptul de a consterna; uimire, nedumerire amestecată cu mâhnire și cu indignare; surpriză neplăcută, stupoare, consternație. — V. consterna.