consternațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONSTERNAȚIÚNE s. f. v. consternație.consternațiune (Dicționar de neologisme, 1986)CONSTERNAȚIÚNE s.f. v.
consternație.
consternațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*consternațiúne f. (lat.
consternatio). Întristare adîncă. – Și
-áție, dar ob.
-áre.consternațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONSTERNAȚIÚNE s. f. v. consternație.