consternație - explicat in DEX

consternație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSTERNÁȚIE, consternații, s. f. Consternare. [Var.: consternațiúne s. f.] – Din fr. consternation, lat. consternatio, -onis.

consternație (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSTERNÁȚIE s.f. Consternare. [Gen. -iei, var. consternațiune s.f. / cf. fr. consternation, lat. consternatio].

consternație (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONSTERNÁȚIE s. f. consternare. (< fr. consternation, lat. consternatio)

consternație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
consternáție (rar) (-ți-e) s. f., art. consternáția (-ți-a), g.-d. art. consternáției; pl. consternáții, art. consternáțiile (-ți-i-)

consternație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSTERNÁȚIE, consternații, s. f. Consternare. [Var.: consternațiúne s. f.] — Din fr. consternation, lat. consternatio, -onis.