constantinat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*constantinát s. m.,
pl. constantináțiconstantinat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONSTANTINÁT, constantinați, s. m. Monedă de aur cu efigia lui Constantin cel Mare sau a altui împărat bizantin. — Din
ngr. konstantináto.