consolidație(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CONSOLIDÁȚIE,consolidații, s. f. Consolidare. – Din fr. consolidation.
consolidație(Dicționar de neologisme, 1986) CONSOLIDÁȚIEs.f. Consolidare. [Gen. -iei, var. consolidațiune s.f. /< fr. consolidation].
consolidație(Marele dicționar de neologisme, 2000) CONSOLIDÁȚIEs. f. consolidare. (< fr. consolidation)
consolidație(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) consolidáție (rar) (-ți-e) s. f., art. consolidáția (-ți-a), g.-d. art. consolidáției; pl. consolidáții, art. consolidáțiile (-ți-i-)
consolidație(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CONSOLIDÁȚIE,consolidații, s. f. Consolidare. — Din fr. consolidation.