consolidare - explicat in DEX

consolidare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSOLIDÁRE, consolidări, s. f. Acțiunea de a (se) consolida și rezultatul ei; întărire, închegare. – V. consolida.

consolidare (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSOLIDÁRE s.f. Acțiunea de a (se) consolida și rezultatul ei; întărire; închegare; consolidație. [< consolida].

consolidare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
consolidáre s. f., g.-d. art. consolidắrii; pl. consolidắri

consolidare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSOLIDÁRE, consolidări, s. f. Acțiunea de a (se) consolida și rezultatul ei; întărire, închegare. — V. consolida.