consolator - explicat in DEX

consolator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSOLATÓR, -OÁRE, consolatori, -oare, adj. (Și subst.) Care consolează; consolant. – Din fr. consolateur.

consolator (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSOLATÓR, -OÁRE adj. Consolant. [Cf. fr. consolateur].

consolator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONSOLATÓR, -OÁRE adj. care consolează; consolant. (< fr. consolateur)

consolator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
consolatór adj. m., pl. consolatóri; f. sg. și pl. consolatoáre

consolator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
consolator a. și m. care consolează.

consolator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSOLATÓR, -OÁRE, consolatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care consolează; consolant. — Din fr. consolateur.