consolida - explicat in DEX

consolida (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSOLIDÁ, consolidez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face sau a deveni tare, solid, durabil; a (se) întări, a se închega. 2. Tranz. A mări (prin diferite operații, lucrări etc.) capacitatea de rezistență a unui sistem tehnic; a (se) întări. – Din fr. consolider, lat. consolidare.

consolida (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSOLIDÁ vb. I. tr., refl. A face sau a deveni tare, solid, durabil; a (se) întări. ◊ A consolida datoria publică = a converti o datorie publică pe termen scurt într-o datorie pe termen lung. [< fr. consolider, cf. it., lat. consolidare].

consolida (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONSOLIDÁ vb. I. tr., refl. a face, a deveni tare, solid, durabil; a (se) întări, a (se) închega. II. tr. a mări capacitatea de rezistență a unui sistem tehnic. (< fr. consolider, lat. consolidare)

consolida (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
consolidá (a ~) vb., ind. prez. 3 consolideáză

consolida (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSOLIDÁ, consolidez, vb. I. 1. Tranz. și refl. A (se) face sau a deveni tare, solid, durabil; a (se) întări, a se închega. 2. Tranz. A mări (prin diferite operații, lucrări etc.) capacitatea de rezistență a unui sistem tehnic. — Din fr. consolider, lat. consolidare.

consolidà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
consolidà v. 1. a face solid: a consolida un edificiu; 2. fig. a face durabil: a consolida un guvern; 3. a. asigura un fond pentru plata unei datorii publice: a consolida o rentă, a o întări prin noi garanții.