consolație - explicat in DEX

consolație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSOLÁȚIE, consolații, s. f. (Înv.) Consolare. [Var.: consolațiúne s. f.] – Din fr. consolation, lat. consolatio, -onis.

consolație (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSOLÁȚIE s.f. Consolare. [Gen. -iei, var. consolațiune s.f. / cf. fr. consolation, lat. consolatio].

consolație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
consoláție (înv.) (-ți-e) s. f., art. consoláția (-ți-a), g.-d. art. consoláției; pl. consoláții, art. consoláțiile (-ți-i-)

consolație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSOLÁȚIE, consolații, s. f. (Înv.) Consolare. [Var.: consolațiúne s. f.] — Din fr. consolation, lat. consolatio, -onis.