consola (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CONSOLÁ, consolez, vb. I.
Tranz. și
refl. A(-și) alina, a(-și) ușura durerea, necazul, întristarea; a (se) mângâia (sufletește). – Din
fr. consoler, lat. consolare.consola (Dicționar de neologisme, 1986)CONSOLÁ vb. I. tr., refl. A(-și) alina, a(-și) mângâia durerea, necazul etc. [< fr.
consoler, cf. it.
consolare, lat. consolari].
consola (Marele dicționar de neologisme, 2000)CONSOLÁ vb. tr., refl. a(-și) alina, a(-și) mângâia durerea, necazul, întristarea. (< fr.
consoler, lat.
consolari)
consola (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)consolá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
consoleázăconsolà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)consolà v.
1. a mângâia, a alina întristarea sau durerea cuiva;
2. a se mângâia ușor.
consola (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CONSOLÁ, consolez, vb. I. Tranz. și
refl. A(-și) alina, a(-și) ușura durerea, necazul, întristarea; a (se) mângâia (sufletește). — Din
fr. consoler, lat. consolare.