consolant - explicat in DEX

consolant (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSOLÁNT, -Ă, consolanți, -te, adj. (Rar) Care consolează; consolator. – Din fr. consolant.

consolant (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSOLÁNT, -Ă adj. (Rar) Care consolează; consolator. [Cf. fr. consolant, it. consolante].

consolant (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONSOLÁNT, -Ă adj. consolator. (< fr. consolant)

consolant (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
consolánt (rar) adj. m., pl. consolánți; f. consolántă, pl. consolánte

consolant (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSOLÁNT, -Ă, consolanți, -te, adj. (Rar) Care consolează; consolator. — Din fr. consolant.