consolabil - explicat in DEX

consolabil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSOLÁBIL, -Ă, consolabili, -e, adj. Care poate fi consolat (ușor). – Din fr. consolable.

consolabil (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSOLÁBIL, -Ă adj. Care poate fi consolat. [Cf. fr. consolable].

consolabil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONSOLÁBIL, -Ă adj. care poate fi consolat. (< fr. consolable)

consolabil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*consolábil, -ă adj. (lat. consolabilis). Care poate fi consolat.

consolabil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
consolábil adj. m., pl. consolábili; f. consolábilă, pl. consolábile

consolabil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
consolabil a. care poate fi consolat.

consolabil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSOLÁBIL, -Ă, consolabili, -e, adj. Care poate fi consolat (ușor). — Din fr. consolable.