consolare - explicat in DEX

consolare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSOLÁRE, consolări, s. f. Acțiunea de a (se) consola și rezultatul ei; mângâiere, împăcare, alinare (sufletească), consolație. – V. consola.

consolare (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSOLÁRE s.f. Acțiunea de a (se) consola și rezultatul ei; mângâiere, împăcare, alinare, consolație. [< consola].

consolare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
consoláre s. f., g.-d. art. consolắrii; pl. consolắri

consolare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSOLÁRE, consolări, s. f. Acțiunea de a (se) consola și rezultatul ei; mângâiere, împăcare, alinare (sufletească); consolație. — V. consola.