consolà - explicat in DEX

consola (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CONSOLÁ, consolez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) alina, a(-și) ușura durerea, necazul, întristarea; a (se) mângâia (sufletește). – Din fr. consoler, lat. consolare.

consola (Dicționar de neologisme, 1986)
CONSOLÁ vb. I. tr., refl. A(-și) alina, a(-și) mângâia durerea, necazul etc. [< fr. consoler, cf. it. consolare, lat. consolari].

consola (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CONSOLÁ vb. tr., refl. a(-și) alina, a(-și) mângâia durerea, necazul, întristarea. (< fr. consoler, lat. consolari)

consola (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
consolá (a ~) vb., ind. prez. 3 consoleáză

consolà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
consolà v. 1. a mângâia, a alina întristarea sau durerea cuiva; 2. a se mângâia ușor.

consola (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CONSOLÁ, consolez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) alina, a(-și) ușura durerea, necazul, întristarea; a (se) mângâia (sufletește). — Din fr. consoler, lat. consolare.