conlucrător(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CONLUCRĂTÓR, -OÁRE,conlucrători, -oare, s. m. și f. (Înv.) Colaborator. – Conlucra + suf. -ător.
conlucrător(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) conlucrătór (înv.) (-lu-cră-) s. m., pl. conlucrătóri
conlucrător(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CONLUCRĂTÓR, -OÁRE,conlucrători, -oare, s. m. și f. (Înv.) Colaborator. – Conlucra + suf. -ător.